Mă ridic la 6 şi mă îndrept către o toaletă în drum spre check-in.
Şi pentru că ar fi foarte multe amănunte de povestit despre şederea mea în Thailanda, iar eu nu sunt prea bun la detalii, am să spun acum povestea amuzantă a pastei de dinţi.
Eu nu am cumpărat pastă de dinţi deloc de când am venit în Thailanda. Am avut o jumătate de tub mic Colgate cu mine din România.
Când l-am terminat, am avut norocul să plece Dragoș 2 şi cu Oana şi mi-au lăsat ei jumătatea lor de tub mic de Aquafresh, pe care am terminat-o exact în ziua când am plecat spre Bali cu Dragoş.
Dragoş mai avea cu el un tub mare de Sensodine pe terminate şi un tub mic de Aquafresh pe terminate, aşa că 9 zile în Bali ne-am concentrat amândoi să stoarcem tot ce se putea din tubul mare, astfel încât să nu mai fie nevoie pentru mine când mă întorc în Thailanda să cumpăr alt tub de pastă de dinţi, ci să folosesc ce a mai rămas în tubul mic de Aquafresh.
Pe care îl am cu mine acum în aeroport în Singapore.
Descopăr că pentru a ridica biletul din Singapore către Phuket trebuie să dau 20 eur taxa de transfer.
Folosesc o tehnică veche, legată de zâmbet şi de tanti de la ghişeu şi aflu că pot să ocolesc taxa dacă mă duc la imigrări, aplic pentru viză de turist on arrival, gratis de altfel, ies din aeroport şi intru la loc.
Aşa şi fac. 20 eur sunt o grămadă de bani, mai ales că toţi banii pe care îi mai am mai sunt 80 eur (15 am dat în Denpasar la taxa, iar 5 la McDonalds). Ies afară. Plouă şi e cald.
N-am ce face afară, aşa că intru înapoi în aeroport. Iau biletul şi fac check-in-ul. Aştept cuminţel zborul şi mă întorc în Phuket.
Viza on-arrival (pentru 2 săptămâni). Încă 1000 bht. Bine că am o poză cu mine la mine.
Este 10 dimineaţa. Soare puternic.
Urechea nu mă mai doare aşa de tare. Iau microbuz până în Kata şi am ghinionul să stau lângă o familie de francezi gălăgioşi. Tatăl cel puţin, părea cel mai entuziasmat. Băieţii încercau să doarmă, iar mama îl aprobă la tot.
Ajung acasă şi după ce îmi desfac bagajul şi fac un duş, plec spre PSC.
Pe jos.
După ce merg câţiva kilometri buni, cu cabinete de masaj thailandez din 100 în 100 m şi cu fete care strigă după tine şi te poftesc să intri, îmi dau seama că sunt de mai bine de 2 luni în Thailanda şi nu am fost niciodată la masaj, deşi toţi mi-au recomandat, cel puţin pentru gleznă.
Acum e prea târziu, costa 300 bht ora, iar eu mănânc cu banii ăştia 2 zile!
Aşa că merg mai departe şi îmi cumpăr puiul şi orezul pentru azi, că nu am mâncat sau băut nimic de fix 12 ore.
Păstrez 30 pentru drumul de întoarcere în ţară, iar cei 50 de eur îi transform în 1800 bht. Îmi fac rezervare cu 250 bht de microbuz pentru drumul către aeroport peste 4 zile. Dar nu plătesc încă, îi promit lui tanti că trec mâine şi-i las banii.
Ajung la PSC. Îmbrăţişări, zâmbete, etc.
Catan pentru restul zilei.
Aş merge la un freedive, dar nu pot să intru în apă din cauza urechii.
Înapoi spre casă. Tot pe jos. Cât de lung mi se pare drumul.
Banane.
Mai pierd vremea pe calculator până se face 21:30 şi adorm buştean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu