Sună ceasul la 6:30.
Eram deja treaz, că ceva mai devreme cred că s-au luat la trântă în pod nişte Gecko dintr-aia uriaşi, iar tavanul e făcut din lemn şi se aude tot.
Sunt gata cu bagajul. Mi-e foame. Beau nişte apă şi plecăm.
Ne încurcăm puţin cu biletele şi din barca lentă pe care trebuia să o luăm cu 80.000 IDR şi care face o oră şi jumătate până în Bali, luăm cu 100.000 speed-boat şi facem 30 de minute.
Tot răul spre bine. Taxi ieftin. Trafic extrem de aglomerat. Toţi ştiu de Hagi.
Aflu şi eu de la taximetrist că a pierdut Barcelona în fața Bayern-Munich. Fascinant.
Aeroport.
Mă doare urechea dreaptă uşor de vreo 2 zile, aşa că îmi pun în ea nişte picături de la Dragoş.
Dragoş pleacă, eu rămân să mai aştept încă vreo 6 ore.
Îmbrăţişări, plânsete, suspine, lacrimi în ochi. D'astea.
Încep să mă plictisesc. Am făcut calculul atât de bine, încât mai am în buzunar fix 1000 IDR. Asta înseamnă o zecime de 1$. Adică vreo 0,4 lei. Adică nu mai am nici un ban!
În 6 ore sigur o să-mi fie foame, cel puţin sete.
Găsesc net. Gratis. Postez blogul de ieri.
La cam o oră după ce mi-am pus picăturile a început să mă doară urechea foarte tare, abia mai pot să mişc maxilarul. E clar, am o infecţie. Pfff
Încep să mă oftic că am luat cele mai ieftine bilete şi pe avion nu am nici măcar snack şi am zborurile de legătură la ore bune unul faţă de celălalt.
Nu vreau să mă gândesc că în Singapore ajung la 9 seara şi am zbor mâine dimineaţă la 8...
Dar biletele le-am luat şi eu în aşa fel încât să mă potrivesc şi cu legăturile lui Dragoş către zborurile de România.
Aşa că azi (şi jumătate din mâine)... casa mea - aeroportu'!
Facebook time! (că am şi o priză lângă mine)
Fac check-in-u'.
Joc cărţi cu doi australieni din Perth pe o bancă.
Mi-e foame. Mi-e sete.
Ce nesimţiţi, trebuie să plătesc încă 150.000 de rupii taxa de aeroport.
Avionul are aproape o oră întârziere la decolare.
Mă duc spre Singapore.
Ajung în Singapore pe la 22:30.
Mă plimb prin aeroport să găsesc cele mai confortabile locuri de mâncat şi dormit, că pe ziua de azi nu am mâncat decât micul dejun în Sanur la ora 10.
McDonalds! Abia pot să mestec, dar nu mă grăbesc nicăieri.
Ăsta cred că e cel mai modern aeroport pe care l-am văzut până acum. Calculatoare cu internet gratis peste tot. Toalete cu touchscreen. Da' parcă lipseşte ceva...
Nişte bani îmi lipsesc, da!
Erau buni nişte bani acum să fac ceva shopping. Mai am vreo 100 € (împrumutaţi şi-aia) care să-mi ajungă toată săptămâna în Thailanda, până vin înapoi în ţară. Aşa că vulpea... strugurii şi mă duc să dorm pe undeva că mai am vreo 8 ore până plec de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu