Ziua 63 - furnici

Ca de obicei, mă trezesc relativ dimineaţă.
Până acum am tolerat furnicile şi am încercat să le accept. Şi atunci când au umplut coşul de gunoi pentru o coajă de banană, şi atunci când a murit o gâză în baie şi s-au chitit câteva sute pe ea s-o care, şi atunci când mi-am luat slipul de la uscat şi n-am văzut că e plin de furnici, şi atunci când mi-au cărat tot zahărul, şi în nenumărate alte cazuri.

Sunt nişte vieţuitoare fascinante şi incredibil de meticuloase.
Şi sunt extrem de mici furnicile astea. Roşiatice. Abia se văd pe piele.
Ca să nu mai vorbesc de cum mușcă. Oohooo... da! Ustură!
Găsesc orice firimitură şi se adună cu sutele pe ea, urmând un traseu uneori chiar geometric.
Am stat odată minute în şir să mă holbez la cum reuşesc ele să treacă peste obstacole şi ştiam de pe Discovery că lasă în urmă o dâră chimică pe care celelalte furnici pot să o urmeze, aşa că nu mare mi-a fost surprinderea să văd că dacă şterg cu degetul ud pe faianţă urma pe care au lăsat-o, celelalte nu o mai găsesc ușor.
M-am cam jucat cu ele oleacă. Recunosc.
Dar azi... Azi mi-au declarat RĂZBOI!

După ce mi-am terminat duşul, am luat prosopul de corp şi încep să mă şterg. Fără să observ că, undeva în prosop, era un fluture mic, cât o molie mică, mort. Motiv pentru care prosopul era plin, dar plin de furnici.
După nenumărate muşcături de furnici panicate, am reintrat sub duş, în speranţa ca măcar să le înlătur pe cele care nu sunt încă înfipte.
În fine... am scos prosopul afară şi l-am lăsat să se cureţe singur de furnici, că altă variantă nu am, iar eu am folosit prosopul de plajă. Diseară le dau cu RAID!
Plec spre PSC beach. Ascult raggae în căşti, pe scuter, fluier şi cânt şi nu-mi pasă nici de julituri, nici de muşcăturile de furnici şi nici de faptul că nu pot să intru în apă. Sunt fericit.
Îmi cumpăr cele 3 bucăţele de pui.

Cucu clienţi şi azi. De cam o săptămână s-a cam spart treaba.
Jucăm Catan cam până pe la 4 şi ceva când se strâng norii şi decidem să închidem mai devreme pt azi.
Plecăm toţi la mainshop. Apare şi Dragoş care a fost pe barcă să facă scufundări la Shark Point.
Iar a văzut rechini. Beau o bere cu Jan, care s-a întors ieri de pe Similan şi-mi povesteşte ce-a făcut.
Decidem să mâncăm la un restaurant relativ scump, chiar lângă shop. Cel puţin salata şi fructele sunt bufet.
Acasă.
Nu dau cu raid.
Blog.