E o zi superbă.
Aşa că îmi pun ochelarii de somn inscripţionaţi Quatar Airways, rămaşi de la Dragoș 2 şi mă întorc pe partea cealaltă. Adică de pe spate pe dreapta, că pe stânga nu pot.
Se pare că "dimineaţa de după" e nasoală şi valabilă pentru toate variantele.
Şi uite aşa descopăr că pe partea stânga sunt bătătorit binişor. Vânătăi şi zgârieturi noi au apărut şi pe coaste şi pe gamba şi umărul stâng, pe care abia pot să-l mişc.
Ignor tot şi mă culc la loc. La 9 sună ceasul (telefonul mă rog...). Îl opresc cu greu, că e în stânga.
Totul e în stânga. Cred că diseară o să dorm pe partea dreaptă a patului.
Mă culc la loc.
La 9 jumate intra Dragoş să verifice dacă mai trăiesc. Îmi pune apă oxigenată pe julituri, deşi eu nici măcar nu mă trezesc. Cât tupeu! Şi nici măcar nu suflă ca să nu mă usture!
Uite cum mi s-a dus somnul.
Ies din casă să-mi iau ceva de mâncare şi trec şi eu ceva mai târziu pe la PSC.
Îmi dau pe bube cu nişte aloe vera dintr-un ghiveci.
Fac nişte copii xerox după nişte acte, că mâine trebuie să mă duc să-mi prelungesc viza de turist.
Ignor bube şi tot. Mă simt ca la 9 ani, plin de julituri pe care le ignor.
Mă întorc acasă şi dorm toată după-amiaza.
Film: The Odd Life of Timothy Green
Vine şi Dragoş şi mergem să mâncăm o ciorbă. Îmi zice că ştie el un loc unde e numai 30 b. Fix atâta aveam mărunt aşa că i-am luat doar p'ăia cu mine. Las telefonul acasă, pentru că a început să mă streseze.
S-a închis restaurantul cu ciorbe, aşa că mergem la restaurantul lui Benny.
Îmi iau nişte tăiţei cu creveţi şi încerc o Fanta de portocale să văd cum e. Sirop.
La sfârşit ne aduce ospătăriţa nota de plată, şi nu ştiu de ce, poate că sunt nebărbierit, iar Dragoş are plete, o lasă mai aproape de mine. Eu nu aveam bani s-o plătesc, aşa că i-am zâmbit şi i-am spus că plăteşte Dragoş. La care el nu s-a abţinut şi a zis că la noi în cuplu el este bărbatul, de-aia plăteşte el. Eu râdeam, el râdea, ospătăriţă nu, doar a dat din cap, că înţelege. Atunci ne-a dispărut brusc zâmbetul la amândoi de pe faţă.
Acasă.
Aşa că stau plin de julituri în pat, în casă, cam ca la început, când am avut primul accident de scuter.
Aaa, am mai pozat o goangă mare pe terasă, dar mi-e aşa de lene să mă ridic din pat şi să mă deplasez până la aparatul de fotografiat...
Îmi aduc aminte că m-a întrebat un tip, care a făcut scufundări la PSC acum câteva zile:
- De ce nu ai nici un tatuaj?
Nu mă aşteptam la întrebarea asta. Ştiu că nu vreau să-mi fac nici un tatuaj, dar n-am un motiv anume pentru care refuz să-mi fac. Aşa că răspunsul meu evident a fost:
- De ce să am?
Blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu