Ziua 36 - freediving @ N Karon

Descopăr de dimineaţă ca furnicile n-au dat de sfertul de pepene pe care l-am uitat aseară pe masă în bucătărie şi nu-mi dau seama cum de l-au ratat. De obicei nu ratează nimic.
Am stat într-o zi şi m-am uitat la ele cred că un sfert de oră cum cărau în şir indian boabele de zahăr dintr-o punguţă de pe masă. Şi le-am lăsat-o acolo. Până a doua zi nu mai era nici un bob de zahăr în toată punga.
Plec la plajă. Intenţionez să fac snorkeling pe plaja nordică din Karon sau la Kata Noi. Nu m-am hotărât încă, dar mai întâi trec pe la Phuket Scuba Main Shop să caut o mască Cressi pe care n-am mai găsit-o de 2 săptămâni de când am fost pe Ratcha Yai şi care îmi venea perfect.
Am găsit-o.

Plec să fac snorkeling în nordul plajei Karon, unde e mai linişte şi mai pustiu aşa...
Sunt ruşi şi pe-aici totuşi.
Nu-mi mai fac de mult griji pentru arsuri şi bronzat, de o lună şi ceva de când tot stau la soare am atins nivelul de "prăjeală maximă". Nu m-am dat cu vreo cremă sau ceva cam de o lună. M-am adaptat, umblu despuiat toată ziua, chiar şi prin arşiţa de după-masă.

Apa, ca de obicei, e superbă. Nu ştiu cum să explic, dar nu este nici caldă, nici rece, ca să-ţi ofere puţin şoc când intri, ca la Marea Neagră sau ce mari mai avem noi p'acolo prin Europa. Aici apa are în permanenţă 28-29 de grade şi îţi oferă de fiecare dată exact atâta senzaţie de răcorire câtă ai nevoie, fără să ţi se facă frig dacă stai prea mult în apă.
Vizibilitate super, 10-12 m minim. Realizez că parcă e mai frumos când vizibilitatea e mai bună, chiar dacă fauna subacvatică nu e chiar atât de diversificată.
Dau chiar la mal, la 2 m adâncime, de o setcă (plasă) lungă de vreo 50 m în care erau prinşi o grămadă de peştişori. Niciodată nu am privit atât de trist o plasă de pescuit, chiar dacă sunt pescar (şi personal mă consider unul sportiv).
Cred că nu am avut până acum ocazia să văd atât de clar, sub apă, peşti prinşi în plasă fără nici o şansă de a mai scăpa.
Partea bună (dacă pot să o consider aşa) e că nu se prindeau în plasă decât o singură specie de peşti (comuni). Nu ştiu cum le zice, dar nu sunt coloraţi (i-am pozat ulterior în piaţă). Restul alunecau şi treceau printre ochiurile plasei sau nu se agăţau în ea.
Doar ăştia săracii. Şi cred că erau vreo 20-30 prinşi.
Cu riscul de a avea mari probleme cu localnicii, am mers pe la fundul apei mai mult, până am ajuns lângă plasă şi, stând la fund, am încercat să eliberez din ei, începând cu cel care mi s-a părut mai vioi.
Fără nici o soartă de izbândă însă. Peştii au caracteristicile bibanilor de la noi şi erau atât de ţepoşi, încât efectiv nu am reuşit să eliberez nici măcar unul. Nici dacă aş fi tăiat plasa nu cred că aş fi reuşit să fac ceva.
Aşa că mă resemnez şi merg mai înspre larg de-a lungul coastei.
Cred că tot scufundându-mă aproape în fiecare zi, m-am obişnuit cu toţi peştii coloraţi, coralii, stelele de mare, castraveţii de mare, aricii de mare, crabii, etc. încât acum mi se par lucruri banale şi caut peşti şi vieţuitoare ceva mai speciale. Nici măcar puffer-fish nu-mi mai atrage atenţia.
Partea frumoasă e că sub apă e atât de linişte încât poţi să-ţi auzi liniştit gândurile şi să le asculţi cu foarte mare atenţie. Să despici firul în patru sau şase şi să le analizezi cât de mult vrei. Tot ce te poate deranja e propria ta respiraţie, bătăile inimii sau zgomotul unui parrot-fish care sparge cu maxilarul lui puternic vreo scoică sau rupe o bucată de coral ceva...
Am înotat destul de departe. Merg la limita dintre nisip şi pietrele (stâncile) de pe lângă coastă.
Adâncimea medie e de cam 8 m. Văd un pui de morenă gigant (cam 50 cm lungime). Nu stă ascunsă în vreo gaură, ci se plimba liniştită pe fund. Cobor încet spre ea şi observ că nu se sperie. Se opreşte şi mă studiază. Nu-i e frică de mine şi nici mie de ea, pt că ştiu că e practic inofensivă la dimensiunea asta. Întind uşor degetul arătător şi o mângâi pe spate. Cu o mică întârziere îşi reia încet traseul, iar eu rămân fermecat şi o urmăresc cum se depărtează. De ce nu am aparat de fotografiat subacvatic cu mine acum?
Am uitat până şi că îmi ţin respiraţia, că nu am labe în picioare şi că sunt pe la vreo 7 m adâncime. Nici o problemă. A meritat.
Merg mai departe şi decid să înot puţin înspre larg, să văd dacă dau de vreun recif.
Mă depărtez cam 50 de metri de stânci. Nu mai văd fundul apei. Mă uit înspre plajă, am senzaţia că e un km până acolo (am măsurat ulterior pe google earth, erau doar 700 m). Abia se mai vede plaja.
Decid să cobor să văd cât de adâncă e apa şi ce e jos.
Apreciez că avea cam 15 m, iar jos nu era nimic decât nisip. Dar m-am trezit în mijlocul unui banc de mici baracude.
De ce nu am aparat de fotografiat subacvatic cu mine acum? Înot încet printre ele admirându-le. Fac roată în jurul meu. Le e frică de mine, haha...ce tare sunt !

Mă duc spre mal şi găsesc o labă de scuba galbenă pe fundul oceanului. Şi e chiar mişto, de calitate, Seac Sub, made în Italy. O pun în piciorul bun şi merg mai departe bucurându-mă că înot mai uşor. Mă gândesc cine o fi pierdut-o şi de ce nu s-a băgat după ea. Scot capul şi mă uit în jur. Nu e nimeni cât vezi cu ochii.
Mă întorc înspre plajă şi după 100 m o găsesc şi pe cealaltă :) Din păcate asta are o curea ruptă. Nu-i nici o problemă, eu oricum folosesc doar una din cauza piciorului beteag.
Au ajuns să facă ăştia mişto de mine şi să-mi zică "the one-legged snorkel master".
Dar o iau şi pe a doua cu mine. Poate o să-mi folosească ea cândva.

Când ajung la mal mă abordează o puştoaică ce se bălăcea şi ea cu snorkelu' singură pe lângă mal. Nu vorbea decât rusă, aşa că am decis să mă amuz puţin şi m-am prefăcut că sunt gay, şi am zâmbit mai mult decât ea.
Mi-a ieşit de minune! M-am amuzat copios.
Noroc că nu m-au văzut şi cei doi francezi de pe plajă, ce împart romantic aceeaşi rogojină...
Plec spre PSC să le arăt şi celorlalţi ce am găsit eu.
Mă mai bălăcesc puţin cu Dragoș 2 şi cu Oana până calcă Dragoş pe un arici de mare, chiar aproape de mal.
Ne amuzăm puţin cu toţii.
Îmi povesteşte Dragoş despre un "bâlci" nou pe care nu îl ştiam.
Direcţia rachetă - bâlci.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îmi plac bâlciurile. Deşi nu cumpăr nimic :)
Mi-am luat doar să mănânc nişte frigărui de porc cu nişte orez - 35 bht.
Şi un suc 20 bht.

Acasă.



Mâine pleacă Flori şi mi-a lăsat aparatul ei de fotografiat subacvatic. Bucurie imensă!
Azi au plecat Răzvan cu Țurli şi Remus.
Poimâine pleacă şi Dragoș 2 cu Oana.
O să rămân doar eu cu Dragoş.
Acum iar mi-e foame. Pepene.
Învăţ mai multe despre apă - film documantar: Water the great mystery
Un documentar ce îţi poate schimba viaţa.