Mă trezeşte alarma la ora 6:15.
Îmi fac toate tabieturile fără grabă şi plec spre hotel Chaba (unde stă Dragoș2), să aşteptăm microbuzul care ne va duce în Rassada Harbour. În port adică.
Microbuzul vine la 7:30 în loc de 7:00.
Ajungem pe barcă la ora 8:00. Iau o pastilă de rău de mare. Nu pentru că am rău de mare, ci din cauza lu' Schumacher ăla de şofer de pe microbuz, că am stat în spate lângă bagaje...
Drumul până la insulele Phi Phi (Leh şi Don) a durat două ore şi ceva.
Iar itinerariul nu a fost exact cel stabilit în broşură.
Trebuia să venim dinspre SE în Loh Samah Bay şi să ocolească prin N toată insula Phi Phi Leh, arătându-ne fiecare golfuleţ (inclusiv Maya Beach, unde a fost făcut binecunoscutul film The Beach cu Leonardo Acaprei).
Le-am cam văzut totuşi, în fugă şi de la cam ceva distanţă, apoi a zburat direct spre nord pe Phi Phi Don şi ne-a lăsat în Ton Sai Bay, unde am schimbat barca cu una ceva mai mică, adaptată pentru scufundări.
După o oră de snorkeling fără prea multă faună acvatică (l-am găsit totuşi pe Nemo), dar cu multe gunoaie şi apa tulbure, când am mers pe insulă să luăm prânzul, am înţeles DE CE.
Din 2001 de când a jucat DiCaprio în filmul ăla, insulele astea s-au transformat dintr-un loc relativ izolat, sălbatic, într-o adevărată industrie.
Vin bărci, pleacă bărci. Mii de turişti pe zi. Mă simt că într-un roi de furnici. Totul este atât de aglomerat şi cronometrat.
Acum se explică cum de pentru 950 bht (adică practic 100 de lei) ai transport de la hotel până în port şi retur, barcă până la insulă şi retur, tour guide, băuturi şi prânz incluse, precum şi echipament pentru snorkeling.
Secretul stă în VOLUM. Ieftin şi mult (prost). Nu degeaba avem noi vorba aia cu sacu' şi cu pomu' lăudat...
Acum înţelegi Marius de ce apare "pe net" Phi Phi?
Stâncile rămân totuşi, destul de impresionante.
O să las pozele să vorbească .
Pozele astea trebuiau să apară la sfârşit... cam aşa arată cablajele prin Phuket şi mai cam prin toată Thailanda. Mă oftic că n-am surprins până acum în poze câte un lucrător sus pe o scară de bambus uitându-se în cabluri ca mâţa în calendar!
A fost totuși o zi ok.
Îmi fac toate tabieturile fără grabă şi plec spre hotel Chaba (unde stă Dragoș2), să aşteptăm microbuzul care ne va duce în Rassada Harbour. În port adică.
Microbuzul vine la 7:30 în loc de 7:00.
Ajungem pe barcă la ora 8:00. Iau o pastilă de rău de mare. Nu pentru că am rău de mare, ci din cauza lu' Schumacher ăla de şofer de pe microbuz, că am stat în spate lângă bagaje...
Drumul până la insulele Phi Phi (Leh şi Don) a durat două ore şi ceva.
Iar itinerariul nu a fost exact cel stabilit în broşură.
Trebuia să venim dinspre SE în Loh Samah Bay şi să ocolească prin N toată insula Phi Phi Leh, arătându-ne fiecare golfuleţ (inclusiv Maya Beach, unde a fost făcut binecunoscutul film The Beach cu Leonardo Acaprei).
Le-am cam văzut totuşi, în fugă şi de la cam ceva distanţă, apoi a zburat direct spre nord pe Phi Phi Don şi ne-a lăsat în Ton Sai Bay, unde am schimbat barca cu una ceva mai mică, adaptată pentru scufundări.
După o oră de snorkeling fără prea multă faună acvatică (l-am găsit totuşi pe Nemo), dar cu multe gunoaie şi apa tulbure, când am mers pe insulă să luăm prânzul, am înţeles DE CE.
Din 2001 de când a jucat DiCaprio în filmul ăla, insulele astea s-au transformat dintr-un loc relativ izolat, sălbatic, într-o adevărată industrie.
Vin bărci, pleacă bărci. Mii de turişti pe zi. Mă simt că într-un roi de furnici. Totul este atât de aglomerat şi cronometrat.
Acum se explică cum de pentru 950 bht (adică practic 100 de lei) ai transport de la hotel până în port şi retur, barcă până la insulă şi retur, tour guide, băuturi şi prânz incluse, precum şi echipament pentru snorkeling.
Secretul stă în VOLUM. Ieftin şi mult (prost). Nu degeaba avem noi vorba aia cu sacu' şi cu pomu' lăudat...
Acum înţelegi Marius de ce apare "pe net" Phi Phi?
Stâncile rămân totuşi, destul de impresionante.
O să las pozele să vorbească .
Pozele astea trebuiau să apară la sfârşit... cam aşa arată cablajele prin Phuket şi mai cam prin toată Thailanda. Mă oftic că n-am surprins până acum în poze câte un lucrător sus pe o scară de bambus uitându-se în cabluri ca mâţa în calendar!
A fost totuși o zi ok.
Arata intr-un fel. Bravo prietene!
RăspundețiȘtergere