M-am trezit relativ devreme, ţinând cont că nu prea am putut să dorm.
Piciorul e ok, merg aproape normal. Îl mai feresc totuşi.
Ăştia sunt plecaţi toţi pe Similan. Sunt singur. Plec la plajă.
Am devenit Master Scuter Driver. Conduc bestial, mă impresionez şi pe mine.
Uit să opresc să-mi iau nişte bucăţi de pui.
Biscuiţi.
Bălăceală toată ziua.
Nu am luat labele de scafandru (pentru că nu vreau să forţez piciorul), nici centura de greutăţi, pentru că fără labe e destul de greu (nu vreau să forţez piciorul) şi nici nu cred că mi-ar plăcea să mă înec.
Vizibilitatea e foarte scăzută.
Am stat mult în apă şi am înotat destul de departe. Nu mai aveam mult şi ajungeam pe o insulă. (Koh Pu - Crab Island)
Spearfishing-ul şi pescuitul sunt pedepsite chiar şi cu puşcăria pentru turişti din câte am înţeles eu. Singurii care au voie sunt nativii thailandezi, care văd că o fac fără nici un fel de scrupule şi trag în tot ce mişcă.
Sunt demenţiali ruşii ăştia. Sunt amuzant de inconştienţi. Nici nu-şi imaginează pe ce pot să calce în apă.
Mă amuz şi-mi aduc aminte de o povestioară pe care am auzit-o zilele trecute cu doi ruşi morţi de beţi pe un scuter, care au căzut într-un canal de scurgere din beton, adânc de vreo 2,5 m şi lat de vreo 3 m, noaptea, chiar în spate la Phuket Scuba Club. Când au sărit oamenii să-i ajute, au zis că n-au nevoie de ajutor, s-au ridicat, au lăsat scuterul acolo şi s-au dus în ocean să înoate. Ei de fapt vroiau să ajung în apă. Culmea e că niciunu' n-a păţit nimic, doar câteva zgârieturi superficiale. Eu dacă era să cad acolo, sigur îmi rupeam gâtul.
În concluzie cred că trebuie să încep să beau serios. Respect pentru ruşi!
N-am mai consumat alcool de vreo lună. Nici televizorul nu l-am mai deschis de mai bine de o săptămână.
O s-o ţin tot aşa că văd că e bine.
L-am omorat pe Jimmy.
Când ies din baie îl văd storcit pe jos. Nu ştiu cum am reuşit să calc pe el, de obicei se fereşte foarte bine că n-am reuşit să-l prind până acum. Sau l-am prins cu uşa?
Nu mai contează. Mă simt oribil.
Mă gândesc dacă să-i fac poza sau nu.
Nu îl arunc la gunoi, îl pun afară în iarbă să-l mănânce furnicile.
Iau maşina şi mă tund la zero.
Nu-mi fac mea culpa, vroiam să mă tund că mi-era cald.
Piciorul e ok, merg aproape normal. Îl mai feresc totuşi.
Ăştia sunt plecaţi toţi pe Similan. Sunt singur. Plec la plajă.
Am devenit Master Scuter Driver. Conduc bestial, mă impresionez şi pe mine.
Uit să opresc să-mi iau nişte bucăţi de pui.
Biscuiţi.
Bălăceală toată ziua.
Nu am luat labele de scafandru (pentru că nu vreau să forţez piciorul), nici centura de greutăţi, pentru că fără labe e destul de greu (nu vreau să forţez piciorul) şi nici nu cred că mi-ar plăcea să mă înec.
Vizibilitatea e foarte scăzută.
Am stat mult în apă şi am înotat destul de departe. Nu mai aveam mult şi ajungeam pe o insulă. (Koh Pu - Crab Island)
Am dat peste nişte thailandezi care făceau sprearfishing chiar la Housereef şi m-am gândit să surprind imaginea dezolantă cu peştii omorâţi.
Spearfishing-ul şi pescuitul sunt pedepsite chiar şi cu puşcăria pentru turişti din câte am înţeles eu. Singurii care au voie sunt nativii thailandezi, care văd că o fac fără nici un fel de scrupule şi trag în tot ce mişcă.
Sunt demenţiali ruşii ăştia. Sunt amuzant de inconştienţi. Nici nu-şi imaginează pe ce pot să calce în apă.
Mă amuz şi-mi aduc aminte de o povestioară pe care am auzit-o zilele trecute cu doi ruşi morţi de beţi pe un scuter, care au căzut într-un canal de scurgere din beton, adânc de vreo 2,5 m şi lat de vreo 3 m, noaptea, chiar în spate la Phuket Scuba Club. Când au sărit oamenii să-i ajute, au zis că n-au nevoie de ajutor, s-au ridicat, au lăsat scuterul acolo şi s-au dus în ocean să înoate. Ei de fapt vroiau să ajung în apă. Culmea e că niciunu' n-a păţit nimic, doar câteva zgârieturi superficiale. Eu dacă era să cad acolo, sigur îmi rupeam gâtul.
În concluzie cred că trebuie să încep să beau serios. Respect pentru ruşi!
N-am mai consumat alcool de vreo lună. Nici televizorul nu l-am mai deschis de mai bine de o săptămână.
O s-o ţin tot aşa că văd că e bine.
L-am omorat pe Jimmy.
Când ies din baie îl văd storcit pe jos. Nu ştiu cum am reuşit să calc pe el, de obicei se fereşte foarte bine că n-am reuşit să-l prind până acum. Sau l-am prins cu uşa?
Nu mai contează. Mă simt oribil.
Mă gândesc dacă să-i fac poza sau nu.
Nu îl arunc la gunoi, îl pun afară în iarbă să-l mănânce furnicile.
Iau maşina şi mă tund la zero.
Nu-mi fac mea culpa, vroiam să mă tund că mi-era cald.
Condoleante pentru Jimmy, ma atasasem de el.
RăspundețiȘtergere