Trezit dimineaţa.
Iaurtu' şi banană.
Îmi iau manualul să plec la Phuket Scuba Club să mai citesc ceva.
Îmi vine ideea grozavă să încerc un drum,
ce începe undeva aproape de unde stau eu,
şi care, conform google maps, traversează un deal
împădurit şi aproape nelocuit şi apoi se intersectează
cu drumul principal.
Sunt vreo 3-4 km, ar trebui să fie interesant.
Cu siguranţă găsesc ce să pozez şi apoi merg la plajă şi la bălăceala.
Nu prea mai am benzină. Eh! Sunt doar câţiva km... nu-i panică.
Drumul începe promiţător:
Deja drumul începe să fie o uliţă. Dar o uliţă interesantă, cu ceva privelişti.
Începe deja să se transforme într-o potecă. Licăre şi ultima liniuță la benzină.
Mă gândesc dacă nu cumva am greşit drumul? Gps-ul de la telefon iarăşi nu merge.
Nu mai am nici credit dacă vreau să sun pe cineva.
Care-i cel mai nasol scenariu? Să rămân fără benzină şi să trebuiască să şchiopat câţiva kilometri până dau de cineva să-mi dea un bidon de benzină şi apoi înapoi la scuter. Am toată ziua la dispoziţie, nu mă grăbesc nicăieri, pădurea e mişto.
Dar drumul devine nasol rău de tot şi foarte abrupt. E destul de dificil să menţin scuterul, atât la urcări, cât şi la coborâri.
La un moment dat, chiar începe să-mi placă la coborâre şi obişnuit cu downhill-urile cu bicicleta mea, uit cât de uşor pot să pierd controlul scuterului. Cu ambele roți înfrânate continuă să coboare cu mine pe el şi nu am altă variantă decât să-l trântesc pe-o parte ca să-l opresc. E ruşinos, dar e mai sănătos aşa. Am reuşit operaţia în aşa fel încât eu să rămân în picioare neatins şi nevătămat. Trag aer de două ori adânc în piept, îl ridic şi continui următoarea porţiune pe lângă el. Drumul e "practic impracticabil".
Mă gândesc serios să mă întorc. Socotesc că rămân oricum fără benzină dacă mă întorc, aşa că mai bine îi dau înainte până văd unde se înfundă.
Mă relaxez şi mai fac poze. Zăresc şoseaua printre pomi undeva la vale. Bucurie pură.
Ies în şosea şi merg direct la prima benzinărie.
Apoi opresc să-mi iau ceva de mâncare de la o tarabă ambulantă şi zăresc un preot ambulant care trage de zor dintr-o ţigare. Decid să-i fac o poză.
Tot atunci trece unu' pe lângă mine de mâna cu o thailandeză. Decid să le fac şi lor o poză.
Dacă nu am menţionat până acum, o s-o fac acum: am înţeles că se pot "închiria" thailandeze pe post de partenere de concediu. Socotesc că e tot un fel de prostituţie și asta :(
E foarte cald. Mă duc spre PSC să fac plajă şi să mă bălăcesc.
Am pierdut ochelarii de soare.
Trec pe la un bazar unde cam totul e 100 bht şi-mi iau o pereche de Ray Ban, bineînţeles, cu 100 bht.
Mai opresc pe drum pentru câteva poze.
Plajă. Bălăceala. Plajă. Oooohhh viaţa mea...
Şi iaurt şi banane bineînţeles. A, şi o sticlă de Cola că am poftă.
Acasă
Iaurtu' şi banană.
Îmi iau manualul să plec la Phuket Scuba Club să mai citesc ceva.
Îmi vine ideea grozavă să încerc un drum,
ce începe undeva aproape de unde stau eu,
şi care, conform google maps, traversează un deal
împădurit şi aproape nelocuit şi apoi se intersectează
cu drumul principal.
Sunt vreo 3-4 km, ar trebui să fie interesant.
Cu siguranţă găsesc ce să pozez şi apoi merg la plajă şi la bălăceala.
Nu prea mai am benzină. Eh! Sunt doar câţiva km... nu-i panică.
Drumul începe promiţător:
Deja drumul începe să fie o uliţă. Dar o uliţă interesantă, cu ceva privelişti.
Începe deja să se transforme într-o potecă. Licăre şi ultima liniuță la benzină.
Mă gândesc dacă nu cumva am greşit drumul? Gps-ul de la telefon iarăşi nu merge.
Nu mai am nici credit dacă vreau să sun pe cineva.
Care-i cel mai nasol scenariu? Să rămân fără benzină şi să trebuiască să şchiopat câţiva kilometri până dau de cineva să-mi dea un bidon de benzină şi apoi înapoi la scuter. Am toată ziua la dispoziţie, nu mă grăbesc nicăieri, pădurea e mişto.
Dar drumul devine nasol rău de tot şi foarte abrupt. E destul de dificil să menţin scuterul, atât la urcări, cât şi la coborâri.
La un moment dat, chiar începe să-mi placă la coborâre şi obişnuit cu downhill-urile cu bicicleta mea, uit cât de uşor pot să pierd controlul scuterului. Cu ambele roți înfrânate continuă să coboare cu mine pe el şi nu am altă variantă decât să-l trântesc pe-o parte ca să-l opresc. E ruşinos, dar e mai sănătos aşa. Am reuşit operaţia în aşa fel încât eu să rămân în picioare neatins şi nevătămat. Trag aer de două ori adânc în piept, îl ridic şi continui următoarea porţiune pe lângă el. Drumul e "practic impracticabil".
Mă gândesc serios să mă întorc. Socotesc că rămân oricum fără benzină dacă mă întorc, aşa că mai bine îi dau înainte până văd unde se înfundă.
Mă relaxez şi mai fac poze. Zăresc şoseaua printre pomi undeva la vale. Bucurie pură.
Ies în şosea şi merg direct la prima benzinărie.
Apoi opresc să-mi iau ceva de mâncare de la o tarabă ambulantă şi zăresc un preot ambulant care trage de zor dintr-o ţigare. Decid să-i fac o poză.
Tot atunci trece unu' pe lângă mine de mâna cu o thailandeză. Decid să le fac şi lor o poză.
Dacă nu am menţionat până acum, o s-o fac acum: am înţeles că se pot "închiria" thailandeze pe post de partenere de concediu. Socotesc că e tot un fel de prostituţie și asta :(
E foarte cald. Mă duc spre PSC să fac plajă şi să mă bălăcesc.
Am pierdut ochelarii de soare.
Trec pe la un bazar unde cam totul e 100 bht şi-mi iau o pereche de Ray Ban, bineînţeles, cu 100 bht.
Mai opresc pe drum pentru câteva poze.
Plajă. Bălăceala. Plajă. Oooohhh viaţa mea...
 |
| Miner birds - pot fi învăţate să vorbească. Sunt peste tot. Ca ciorile la noi. Ciorile - păsările, nu ciorile alea cu căruţe. |
 |
Îmi iau niște fructe uscate care nu expiră curand :)
(asta adaugând diferența de 543 de ani dintre calendarul Buddhist si cel Gregorian )
|
Acasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu