Ziua 6 - pat

Nu ştiu cum reuşesc să dorm atât de mult.
Am adormit pe la 12 aseară şi m-am trezit la 2 şi ceva după-masa. Cu o mică întrerupere la 9 când a intrat Dragoş să verifice dacă sunt ok.
Piciorul e mai bine. O să mai dureze ceva totuşi până o să-l pot pune jos, dar cel puţin nu mă mai doare în permanenţă.
Mă uit la ce mi-a lăsat Dragoş să mănânc şi găsesc şi carne de porc printre bucăţele. Am două variante de sos: picant sau şi mai picant.
Am uitat să menţionez că aici absolut orice fel de mâncare e deja picant. Deci e o greşeală să ceri să fie picant pentru că nu vei putea mânca.
Încep să mă obişnuiesc şi să-mi planific foarte clar ridicările din pat astfel încât să eficientizez volumul de efort depus la ţopăială.
Descopăr de ce şamponul pe care l-am cumpărat de aici nu făcea spumă: este un fel de cremă de protecţie solară.
Dacă până acum a fost numai cald şi soare (nu caniculă), acum a început să picure, dar s-a oprit foarte repede. Prea repede. Dacă eu nu pot să ies din casă, mi-ar fi plăcut să plouă mai mult să-i încurce şi pe alţii să iasă.
Am să ies pe terasă, mai am jumătate de parcurs din manualul de scuba.

Trece ambulanţa pe stradă.
Am auzit că ar culege cam un scuterist mort în fiecare zi. În special dintre turişti :)
Localnicii nu poartă nici măcar cască de protecţie...
Mă rog, mă întorc la citit şi mă amuz de un sfat din manual cu privire la comportamentul subacvatic: "If it's very pretty, very ugly or it doesn't flee from you - DON'T TOUCH IT !"


Apare un colocatar în parcare în faţa mea şi îmi dau seama după cum se chinuie să coboare de pe scuter că a căzut şi el.
Mă ridic şi mă apropii de el. Îl văd julit nasol pe antebraţ, genunchi şi la gleznă, dar pe partea stângă, nu ca mine pe dreapta. Mă abţin să nu râd şi mă prefac îngrijorat, bucurându-mă într-un fel că nu sunt singurul fraier. Îmi spune că a căzut din cauza unei pete de ulei, iar eu mă dau mare specialist în julituri şi infecţii şi îi ofer bandaje, spirt, apă oxigenată şi betadina mea să se cureţe, deoarece observ că nu avusese inspiraţia să treacă după căzătură pe la o farmacie să-şi ia ce-i trebuie; dar avea vreo 4 plase cu mâncare după el.
Mă reîntorc la citit.
Îmi dau seama că în caz de urgenţă nu ştiu numărul de telefon. Google - 999
Se lăsa seara devreme, cam pe la 7. M-a deranjat un singur ţânţar, care a plătit cu viaţa. Sunt ceva mai negri ăştia şi se pun direct pe treabă, deci îi simţi de la început. Asta e bine.
Vine la mine colocatarul şi îmi returnează produsele dezinfectante şi ce a mai rămas din bandaj. Îmi mulţumeşte şi mă întreabă din ce ţară sunt. Îi spun mândru: România! Din privirea lui îmi dau seama că nu ştie unde e, ba chiar nici măcar nu a mai auzit de ţara asta până acum. Ţin să-i menţionez că e o ţară mică şi îndepărtată. Îmi mulţumeşte din nou, după care cu puţină ezitare se suie din nou pe scuter şi pleacă.
Mă oftic.


Au venit şi Dragoş cu Flori.
O supă de tăiţei cu ceva carne în ea cu gust preponderent de fructe de mare. Iar Flori bineînţeles că vine cu un shake de pinapple cu lime.





Îi mai fac câteva poze lui Jimmy, până îl sperii şi se bagă sub pat:

Înapoi în pat.
TV
Blog.
Lipsă somn