2 noaptea. Dubai International Airport.
Mai am 10 ore de aşteptat pt zborul spre Phuket. Trebuiau să fie 11, dar am aterizat cu întârziere... lucky me!
Camera de hotel în aeroport pt 8 ore: 250$. GTFO!
Somn, oboseală, d'astea...
Coca-cola!
Mi se pare că terminalul 1 ăsta are kilometri întregi. De fapt distanţa aici se măsoară în minute. Şi chiar are km întregi! E cam cât vreo 30 de mall-uri.
După 2 ore tot nu am reuşit să îi dau de capăt.
Foame.
Taste of India: Mutton curry combo.
Altă dată iau altceva.
Plictiseală. Film pe laptop: An old fashion orgy (comedie).
Mai sunt 2 ore jumătate. Somn rău. Şezlong confortabil, dar nu adorm de frică să nu pierd zborul.
Foame. Cum zice francezu': Fuck this shit, Burger King!
Îmbarcare. N-am mai dormit de 28 de ore. Sooooomn! Mă trezeşte după o oră o mâncare cu pui nasoală. Somn iar vreo jumătate de oră. Multe întreruperi. Frig. Geacă şi pătură şi tot mi-e frig.
Cred că am dormit adunat 2 ore. Degeaba ascult jazz în căşti că nu mai pot să adorm. Se pare că inclus în soft, tetierele astea au şi jocuri, nu numai muzică şi filme. Am găsit "space invaders", dar e prost făcut şi mă plictisesc repede. Pong în reţea? Cu alţi pasageri... Mişto. Mai sunt vreo 2 ore jumate până în Phuket. Mai bine bag un film. Karate.
Am ajuns. Coada la pașapoarte merge greu rău.
Iau o cartelă prepay şi ies din aeroport.
Îmi dau seama că înăntru era aer condiţionat fix când ies pe uşă. Mă loveşte cea mai frumoasă senzaţie pe care am avut-o de ceva vreme-ncoa'.
Îmi ia câteva momente să mă dezmeticesc şi să reacţionez. Îmi dau geaca jos şi mă sui într-un microbuz către Kata. Îl sun pe Dragoş şi îmi dă toate indicaţiile necesare. Ne întâlnim la Lucky Guest House pe Taina Rd., mai sus oleacă de Patong.
Merge șoferu' ăsta de zici că e nepotu' lu' Titi Aur. Şi tot nu mă obişnuiesc cu mersu' ăsta pe stânga. Am mereu senzaţia că taie curba şi că o să ne lovim frontal de alţii.
Fi-le-ar engleza de râs că nu înţeleg nimic din ce zic. O pocesc mai rău ca arabii. O să dureze ceva să mă obişnuiesc.
Închiriez super-ieftin (150 baht/zi) de la Benny (prieten cu Dragoș) scuter aproape nou, Honda. E nervos. Eu nu. Îmi place şi zâmbesc cu toată faţa.
Am sub ghidon agăţată o punguţă cu nişte nu ştiu ce frigărui luate de la o tarabă. Nu am recunoscut decât nişte cleşti de crab din cele 5 sortimente. Cazarea e super.
Duş! Mi-a adus Dragoş nişte fructe foarte bune. Nu ştie nici el cum le zice. Mă apuc să despachetez.
Skype.
Blog.
Bolovan
Mai am 10 ore de aşteptat pt zborul spre Phuket. Trebuiau să fie 11, dar am aterizat cu întârziere... lucky me!
Camera de hotel în aeroport pt 8 ore: 250$. GTFO!
Somn, oboseală, d'astea...
Coca-cola!
Mi se pare că terminalul 1 ăsta are kilometri întregi. De fapt distanţa aici se măsoară în minute. Şi chiar are km întregi! E cam cât vreo 30 de mall-uri.
După 2 ore tot nu am reuşit să îi dau de capăt.
Foame.
Taste of India: Mutton curry combo.
Altă dată iau altceva.
Plictiseală. Film pe laptop: An old fashion orgy (comedie).
Mai sunt 2 ore jumătate. Somn rău. Şezlong confortabil, dar nu adorm de frică să nu pierd zborul.
Foame. Cum zice francezu': Fuck this shit, Burger King!
Îmbarcare. N-am mai dormit de 28 de ore. Sooooomn! Mă trezeşte după o oră o mâncare cu pui nasoală. Somn iar vreo jumătate de oră. Multe întreruperi. Frig. Geacă şi pătură şi tot mi-e frig.
Cred că am dormit adunat 2 ore. Degeaba ascult jazz în căşti că nu mai pot să adorm. Se pare că inclus în soft, tetierele astea au şi jocuri, nu numai muzică şi filme. Am găsit "space invaders", dar e prost făcut şi mă plictisesc repede. Pong în reţea? Cu alţi pasageri... Mişto. Mai sunt vreo 2 ore jumate până în Phuket. Mai bine bag un film. Karate.
Am ajuns. Coada la pașapoarte merge greu rău.
Iau o cartelă prepay şi ies din aeroport.
Îmi dau seama că înăntru era aer condiţionat fix când ies pe uşă. Mă loveşte cea mai frumoasă senzaţie pe care am avut-o de ceva vreme-ncoa'.
Îmi ia câteva momente să mă dezmeticesc şi să reacţionez. Îmi dau geaca jos şi mă sui într-un microbuz către Kata. Îl sun pe Dragoş şi îmi dă toate indicaţiile necesare. Ne întâlnim la Lucky Guest House pe Taina Rd., mai sus oleacă de Patong.
Merge șoferu' ăsta de zici că e nepotu' lu' Titi Aur. Şi tot nu mă obişnuiesc cu mersu' ăsta pe stânga. Am mereu senzaţia că taie curba şi că o să ne lovim frontal de alţii.
Fi-le-ar engleza de râs că nu înţeleg nimic din ce zic. O pocesc mai rău ca arabii. O să dureze ceva să mă obişnuiesc.
Închiriez super-ieftin (150 baht/zi) de la Benny (prieten cu Dragoș) scuter aproape nou, Honda. E nervos. Eu nu. Îmi place şi zâmbesc cu toată faţa.
Am sub ghidon agăţată o punguţă cu nişte nu ştiu ce frigărui luate de la o tarabă. Nu am recunoscut decât nişte cleşti de crab din cele 5 sortimente. Cazarea e super.
Duş! Mi-a adus Dragoş nişte fructe foarte bune. Nu ştie nici el cum le zice. Mă apuc să despachetez.
Skype.
Blog.
Bolovan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu