Dimineaţă. 8:30
Duș cu peripeţii, mic dejun.
Planuri de vizitare. Calcule.
Mai sunt aproape 6 ore de hoinărit înainte să apară preaiubitul reprezentant Tarom.
Tren de la Florya până la Sirkeci.
Vizitat Hagia Sophia.
și Blue Mosque
Bonus un parc. Mâncat kebap ca la mama lui + suc de rodii.
Poza la Bosfor:
şi tren înapoi la hotel .
La fix! Se serveşte prânzul. Este identic cu cina de aseară.
Informaţii noi: se pare că la 19:00 voi părăsi Turcia spre Dubai şi după vocea feminină de la telefon "yes, yes, ok" conclud că mi-au găsit şi alt zbor către Phuket.
Rămân neîncrezător. Dacă mă aştept la ce e mai rău, atunci o să fie ok dacă e mai puţin rău.
Acum, după ce am amânat sosirea în Phuket parcă nu mi-ar strica şi o zi de plimbări prin Dubai...
Microbuz până înapoi la aeroport. S-au rezolvat toate problemele, mai puţin, evident, ale mele. Zborul către Dubai este confirmat, ba chiar mi-au găsit şi zbor către Phuket, însă, s-au anulat cele de întoarcere din Thailanda. Aşa e procedura... M-am obişnuit cu procedurile. Nu mai întreb nimic şi merg mai departe.
Mai sunt 2 ore până ne îmbarcăm.
O bere careva? Da.
Nu credeam că o să mă îmbăt dintr-o bere... Trebuia să fiu atent când m-a întrebat ăla dacă vreau halbă mare sau mică. Şi nu pt că avea 700 ml, ci pt că a costat 20 de lire. O bere. Asta înseamnă aproape 9 euro. Adică băga liniuţă mi liniuţă aş!
Ai naibii ăştia cu preţurile lor de aeroport.
Urcăm în avion.
Familie de arabi cu bebeluş plângăcios. Pardon. E cam mare! A, e retard. Aşa se explică. Nu găsesc compasiune. Nu-mi explic de ce şi nici nu mă frământ prea mult. Seamănă la faţă cu un prieten de-al meu. Şi la păr. Oricum locul meu e mai departe şi e chiar la geam.
Nu mai găsesc loc să-mi pun bagajul. Incredibil cât cară arabii ăştia după ei. Îndes backpack-ul într-un compartiment două rânduri mai în faţă. Mă ajută cineva să închid capacul.
Era nevoie de 4 mâini și eu aveam doar 3.
Mă doare capul puţin. O fi de la guma de mestecat?
Afară e întuneric şi a început să plouă. Decolăm, da, cu întârziere.
Am uitat acasă cartea pe care trebuia să o citesc acum despre Thailanda.
Mă amuz fantastic că nu găsesc unde se bagă mufa de la căştile din dotare ca să pot să mă bucur de entertainment-ul multimedia furnizat.
Tocmai trece stewardesa pe coridor dând cu odorizant în sus în continuu.
Da. Mai put din ei câţiva. Ce să-i faci... Se mai întâmplă!
Am găsit desene animate. În engleză. Ben Ten. Funcţionează doar o cască.
Biscuiţi şi vin. L'ostal Cazes Estibals 2010. Roşu. Sec. Foarte bun. Nu pun toată sticluţa în pahar, mai păstrez pentru după masă. Impresionant meniu. Sună bine. Credeam că o să fie doar snack. Funcţionează treaba cu low expectations.
O, nu! Şi-a pierdut Ben ceasul şi nu mai poate să se transforme.
Mă chinui încă să schimb căştile.
Schimbat. E defectă de fapt mufa din scaun.
Mâncarea ok. Another red wine! La Mado Rasteau 2010. Merge după vita aia cu orez.
Era mai bun primul. Da stai că mai am din el!
Vai ce mă tratez... Coborâm că mi s-au înfundat urechile sau m-am îmbătat?
Confund luna cu becul de la capătul aripii deci e clar.
Încerc să dorm.
Blog.
Shut down
Duș cu peripeţii, mic dejun.
Planuri de vizitare. Calcule.
Mai sunt aproape 6 ore de hoinărit înainte să apară preaiubitul reprezentant Tarom.
Tren de la Florya până la Sirkeci.
Vizitat Hagia Sophia.
și Blue Mosque
Bonus un parc. Mâncat kebap ca la mama lui + suc de rodii.
Poza la Bosfor:
şi tren înapoi la hotel .
La fix! Se serveşte prânzul. Este identic cu cina de aseară.
Informaţii noi: se pare că la 19:00 voi părăsi Turcia spre Dubai şi după vocea feminină de la telefon "yes, yes, ok" conclud că mi-au găsit şi alt zbor către Phuket.
Rămân neîncrezător. Dacă mă aştept la ce e mai rău, atunci o să fie ok dacă e mai puţin rău.
Acum, după ce am amânat sosirea în Phuket parcă nu mi-ar strica şi o zi de plimbări prin Dubai...
Microbuz până înapoi la aeroport. S-au rezolvat toate problemele, mai puţin, evident, ale mele. Zborul către Dubai este confirmat, ba chiar mi-au găsit şi zbor către Phuket, însă, s-au anulat cele de întoarcere din Thailanda. Aşa e procedura... M-am obişnuit cu procedurile. Nu mai întreb nimic şi merg mai departe.
Mai sunt 2 ore până ne îmbarcăm.
O bere careva? Da.
Nu credeam că o să mă îmbăt dintr-o bere... Trebuia să fiu atent când m-a întrebat ăla dacă vreau halbă mare sau mică. Şi nu pt că avea 700 ml, ci pt că a costat 20 de lire. O bere. Asta înseamnă aproape 9 euro. Adică băga liniuţă mi liniuţă aş!
Ai naibii ăştia cu preţurile lor de aeroport.
Urcăm în avion.
Familie de arabi cu bebeluş plângăcios. Pardon. E cam mare! A, e retard. Aşa se explică. Nu găsesc compasiune. Nu-mi explic de ce şi nici nu mă frământ prea mult. Seamănă la faţă cu un prieten de-al meu. Şi la păr. Oricum locul meu e mai departe şi e chiar la geam.
Nu mai găsesc loc să-mi pun bagajul. Incredibil cât cară arabii ăştia după ei. Îndes backpack-ul într-un compartiment două rânduri mai în faţă. Mă ajută cineva să închid capacul.
Era nevoie de 4 mâini și eu aveam doar 3.
Mă doare capul puţin. O fi de la guma de mestecat?
Afară e întuneric şi a început să plouă. Decolăm, da, cu întârziere.
Am uitat acasă cartea pe care trebuia să o citesc acum despre Thailanda.
Mă amuz fantastic că nu găsesc unde se bagă mufa de la căştile din dotare ca să pot să mă bucur de entertainment-ul multimedia furnizat.
Tocmai trece stewardesa pe coridor dând cu odorizant în sus în continuu.
Da. Mai put din ei câţiva. Ce să-i faci... Se mai întâmplă!
Am găsit desene animate. În engleză. Ben Ten. Funcţionează doar o cască.
Biscuiţi şi vin. L'ostal Cazes Estibals 2010. Roşu. Sec. Foarte bun. Nu pun toată sticluţa în pahar, mai păstrez pentru după masă. Impresionant meniu. Sună bine. Credeam că o să fie doar snack. Funcţionează treaba cu low expectations.
O, nu! Şi-a pierdut Ben ceasul şi nu mai poate să se transforme.
Mă chinui încă să schimb căştile.
Schimbat. E defectă de fapt mufa din scaun.
Mâncarea ok. Another red wine! La Mado Rasteau 2010. Merge după vita aia cu orez.
Era mai bun primul. Da stai că mai am din el!
Vai ce mă tratez... Coborâm că mi s-au înfundat urechile sau m-am îmbătat?
Confund luna cu becul de la capătul aripii deci e clar.
Încerc să dorm.
Blog.
Shut down
Salut Bulane! Vad ca merge treaba cu blogu, dar vad ca te cenzurezi destul de tare. Doar nu crezi ca o sa publici asta undeva?:) Oricum, si daca e sa il publici, iti spun eu ca e mai misto necenzurat. Aventura vad ca a inceput chiar inainte sa inceapa. E bine asa. Bafta prietene! PS: Vezi sa nu cheltui toti banii pe bere inainte sa ajungi:)
RăspundețiȘtergere